Retetaplus

Tensiune mare: medicamente și continuarea tratamentului

Tensiunea mare, numită medical hipertensiune arterială, de obicei nu dă simptome, dar netratată poate duce în timp la accident vascular cerebral sau la boli de inimă. Medicamentele pentru tensiune se iau zilnic, de regulă pe termen lung, iar medicul le alege ținând cont de celelalte boli și de celelalte tratamente. Pe pagină sunt descrise, după substanța activă, grupele de medicamente pentru tensiune, apoi precauțiile din documentele oficiale, modul corect de a vă măsura tensiunea acasă și felul în care puteți cere evaluarea medicală, fie că începeți, fie că continuați tratamentul.

Tensiunea mare: ce înseamnă și de ce se tratează

Tensiunea arterială se scrie cu două numere. Primul, cel sistolic, arată presiunea din artere când inima pompează sângele, iar al doilea, cel diastolic, presiunea dintre două bătăi, când inima se relaxează. Hipertensiunea arterială înseamnă valori prea mari, iar de cele mai multe ori nu se simte: singura cale de a o descoperi este măsurarea.

Pagina despre măsurarea tensiunii a serviciului public de sănătate britanic (NHS) consideră tensiunea mare, de obicei, de la 140/90 mmHg când o măsoară un cadru medical și de la 135/85 mmHg când este măsurată acasă. Diagnosticul și ținta tratamentului le stabilește însă medicul, după mai multe măsurători și după situația fiecărui pacient.

Netratată, tensiunea mare poate duce la probleme serioase, cum sunt accidentul vascular cerebral și bolile de inimă. Valorile bune din timpul tratamentului arată că medicamentul își face efectul. Dacă doriți să schimbați doza sau să opriți un medicament, discutați întâi cu medicul; la beta-blocante, oprirea bruscă poate chiar agrava boala, cum explicăm mai jos.

Grupele de medicamente pentru tensiune, după substanța activă

Tabelul rezumă patru dintre substanțele active pentru tensiune descrise pe acest site, grupa lor și indicațiile din rezumatul caracteristicilor produsului (RCP, pct. 4.1). Pentru categoria de eliberare am folosit nomenclatorul ANMDMR, la medicamentele care conțin substanța ca unică substanță activă; categoria P6L arată că medicamentul se eliberează cu prescripție medicală. Prezența în nomenclator confirmă existența unei autorizații de punere pe piață în România.

Medicul alege substanța și doza după celelalte boli, după analize și după medicamentele pe care le luați deja. RCP-urile descriu și asocieri: amlodipina a fost folosită împreună cu un diuretic tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie, iar perindoprilul se asociază cu indapamida pentru prevenția recurenței accidentului vascular cerebral.

Substanță activă (DCI)GrupaIndicații din RCPCategorie de eliberare (ANMDMR)
perindoprilinhibitor al enzimei de conversie a angiotensineihipertensiune arterială; insuficiență cardiacă simptomatică; boală coronariană stabilă, după infarct sau revascularizare; prevenția recurenței accidentului vascular cerebral, împreună cu indapamidaP6L, toate cele 75 de coduri CIM
amlodipinăblocant al canalelor de calciu (dihidropiridină)hipertensiune arterială; angină pectorală cronică stabilă; angină pectorală vasospastică (Prinzmetal)P6L, toate cele 76 de coduri CIM
bisoprololbeta-blocant selectiv (beta1)hipertensiune arterială; boală coronariană (angină pectorală), în RCP-ul comprimatelor de 5 mgP6L, toate cele 87 de coduri CIM
indapamidădiuretic înrudit cu tiazidelehipertensiune arterială esențialăP6L la 23 de coduri CIM; la două ambalaje nomenclatorul notează „P-6L/S”

Inhibitorii enzimei de conversie: perindopril și ramipril

Perindoprilul blochează enzima care transformă angiotensina I în angiotensina II, o substanță care strânge vasele de sânge. Aceeași enzimă descompune bradikinina, iar RCP-ul perindoprilului arată că acumularea ei contribuie la scăderea tensiunii și, parțial, la unele reacții adverse, de exemplu tusea. Dozele și analizele de control sunt descrise în fișa despre perindopril; din aceeași grupă face parte ramiprilul, prezentat în fișa despre ramipril.

Tusea din timpul tratamentului este de obicei seacă, persistentă și dispare după oprirea medicamentului. Nu este un motiv să opriți singur comprimatul: spuneți medicului, care decide dacă schimbă tratamentul. Mai puțin frecvent poate apărea umflarea feței, a buzelor, a limbii sau a gâtului (angioedem). Dacă vă este greu să respirați sau să înghițiți, sunați la 112.

RCP-ul nu recomandă asocierea cu un sartan sau cu aliskiren, adică blocarea dublă a aceluiași sistem hormonal, pentru riscul de tensiune prea mică, potasiu crescut și afectare a rinichilor. Potasiul poate crește mai ales după 70 de ani, în diabet, în bolile de rinichi și la deshidratare, iar suplimentele de potasiu și înlocuitorii de sare cu potasiu nu se recomandă, în general, împreună cu perindoprilul.

În sarcină, inhibitorii enzimei de conversie nu se recomandă în primul trimestru și sunt contraindicați în trimestrele al doilea și al treilea; aceeași atenționare apare în RCP-ul sartanilor, de exemplu al losartanului. Dacă plănuiți o sarcină sau ați rămas însărcinată, anunțați medicul, care poate trece la alt tratament pentru tensiune.

Amlodipina, un blocant al canalelor de calciu

Amlodipina relaxează direct musculatura din peretele vaselor de sânge și dilată arteriolele, ceea ce scade tensiunea. RCP-ul descrie o instalare lentă a efectului, fără scădere bruscă a tensiunii, și o acțiune care acoperă 24 de ore după o singură doză pe zi. De regulă, tratamentul începe cu o doză zilnică unică de 5 mg și nu trece de 10 mg. Mai multe găsiți în fișa despre amlodipină.

Printre reacțiile adverse cele mai frecvente, RCP-ul enumeră umflarea gleznelor și edemele, durerea de cap, amețeala, somnolența, palpitațiile, înroșirea feței, durerea abdominală, greața și oboseala. Grepfrutul și sucul de grepfrut nu se recomandă, pentru că pot crește efectul de scădere a tensiunii.

Amlodipina este contraindicată la tensiune foarte mică, în șoc, inclusiv șocul cardiogen, în îngustarea severă a valvei aortice și în insuficiența cardiacă instabilă după un infarct. La insuficiența cardiacă severă se folosește cu precauție.

Bisoprololul, un beta-blocant care nu se oprește brusc

Bisoprololul blochează selectiv receptorii beta1 ai inimii. În RCP-ul comprimatelor de 5 mg are două indicații: hipertensiunea arterială și boala coronariană (angina pectorală). Doza se ajustează individual, după frecvența cardiacă și după răspunsul la tratament, iar tratamentul este în general de lungă durată. Detalii găsiți în fișa despre bisoprolol.

RCP-ul avertizează că întreruperea bruscă poate agrava trecător boala, mai ales la persoanele cu cardiopatie ischemică, și recomandă scăderea treptată a dozei; decizia o ia medicul. Printre reacțiile adverse frecvente sunt oboseala, amețeala, durerea de cap, senzația de răceală sau de amorțeală la mâini și la picioare, tensiunea scăzută și tulburările digestive.

Bisoprololul este contraindicat, între altele, în astmul bronșic sever, la puls lent cu simptome, în unele tulburări de conducere ale inimii și la tensiune scăzută cu simptome. În bolile obstructive ale căilor respiratorii, cum sunt astmul și bronhopneumopatia obstructivă cronică, RCP-ul recomandă evitarea lui în afara unor motive clinice întemeiate, iar atunci se folosește cu precauție. La diabeticii cu glicemii foarte variabile poate masca semnele unei hipoglicemii. Înaintea unei operații, medicul anestezist trebuie să știe că luați un beta-blocant.

Indapamida, un diuretic care cere controlul potasiului

Indapamida este un diuretic înrudit cu tiazidele: crește eliminarea sodiului și a clorului prin urină și, în mai mică măsură, a potasiului și a magneziului. Indicația din RCP este hipertensiunea arterială esențială, cu un comprimat cu eliberare prelungită pe zi, de preferat dimineața; la doze mai mari, efectul asupra tensiunii nu crește. Vedeți și fișa despre indapamidă.

Printre reacțiile adverse raportate cel mai frecvent este scăderea potasiului din sânge (hipokaliemia), care poate da tulburări musculare și crește riscul unor tulburări de ritm al inimii. RCP-ul prevede primul control al potasiului în prima săptămână de tratament și controale mai dese la vârstnici, la cei care iau multe medicamente și la pacienții cu boli de inimă. Și sodiul poate scădea, uneori fără simptome la început. Indapamida este contraindicată în insuficiența renală severă, în insuficiența hepatică severă și la potasiu scăzut.

Colesterolul mărit și statinele

Dacă aveți și colesterolul mărit, medicul poate recomanda o statină, de exemplu atorvastatină sau rosuvastatină. Când se recomandă, ce analize se cer, ce doze descriu documentele oficiale și ce înseamnă durerile musculare explicăm pe pagina despre colesterolul mărit și statine, așa că aici nu reluăm detaliile.

Un semn nu se amână însă până la următorul control: durerea musculară intensă și neobișnuită, slăbiciunea musculară sau urina de culoare închisă, mai ales împreună cu o stare de rău sau cu febră. Spuneți medicului fără întârziere; documentele statinelor cer în această situație măsurarea creatinkinazei, o enzimă musculară din sânge.

Interacțiuni care contează

Nitrații pentru angină, de exemplu nitroglicerina, nu se asociază cu sildenafilul, folosit în disfuncția erectilă. RCP-ul sildenafilului contraindică folosirea lui împreună cu orice formă de nitrați, pentru că le potențează efectul de scădere a tensiunii. Dacă luați un nitrat, spuneți acest lucru înainte de orice tratament pentru disfuncție erectilă. Același RCP cere prudență la pacienții tratați cu alfa-blocante, la care asocierea poate scădea tensiunea cu simptome.

Antiinflamatoarele nesteroidiene, de exemplu ibuprofenul în doze antiinflamatoare, pot reduce efectul inhibitorilor enzimei de conversie. Luate împreună, cresc și riscul de agravare a funcției rinichilor și de creștere a potasiului, mai ales la vârstnici și la cei cu boli de rinichi.

Potrivit RCP-ului său, tamsulosinul, un alfa-blocant folosit pentru prostată, poate scădea și el tensiunea și poate da amețeală sau slăbiciune la ridicarea în picioare; la primele semne, pacientul stă așezat sau culcat până trec. Medicul trebuie să afle de la dumneavoastră toate medicamentele pe care le folosiți, chiar și pe cele fără prescripție, cum sunt decongestionantele nazale sau suplimentele.

Măsurarea corectă a tensiunii acasă

Pentru măsurare se folosește un aparat cu manșetă care se înfășoară pe partea de sus a brațului. Stați jos, cu mâneca ridicată sau fără haine cu mânecă lungă, cu brațul întins, sprijinit pe masă și relaxat. Aparatele diferă între ele, așa că urmați instrucțiunile aparatului dumneavoastră.

Măsurați tensiunea, notați valorile, așteptați un minut și repetați măsurarea. De obicei faceți acest lucru de două ori pe zi, o dată dimineața și o dată seara, iar numărul de zile vi-l spune medicul. Notați și data și ora fiecărei măsurători.

Seria de valori notate este una dintre informațiile pe care medicul le poate cere la evaluare, mai ales înaintea unui tratament nou sau a unei schimbări de doză. Amețeala sau leșinul pot fi semnele unei tensiuni prea mici; dacă apar după începerea ori creșterea unui medicament, spuneți medicului.

Cum funcționează evaluarea medicală pentru tratamentul tensiunii

Cererea pentru un medicament de tensiune se face prin serviciul Rețetă medicală online. În chestionarul medical răspundeți la întrebări despre diagnostic, despre tratamentul actual, despre alte afecțiuni și despre restul medicamentelor. Medicul analizează răspunsurile și vă transmite decizia în scris; nu aveți nevoie de programare și nu stați în sala de așteptare. Cererea poate privi continuarea unui tratament pe care un medic vi l-a stabilit deja sau începerea unuia, cu condiția ca diagnosticul de hipertensiune să fie pus și să aveți măsurători recente.

Dacă medicul are întrebări, vi le adresează în scris în chatul din contul dumneavoastră, iar dumneavoastră primiți o notificare pe e-mail. Medicul vă poate cere valori ale tensiunii măsurate acasă, rezultatele unor analize, de exemplu potasiul și creatinina, sau prescripția anterioară, pe care le trimiteți tot prin chat. Oferim și consultație în scris, prin mesaje în chatul din cont: fără apel video, fără convorbire telefonică și fără chat în timp real.

Se poate întâmpla ca medicul să refuze cererea sau să vă recomande o examinare la medicul de familie ori la un cardiolog. Evaluarea scrisă nu înlocuiește examinarea: medicul nu vă ascultă inima, nu face o electrocardiogramă și nu vă măsoară tensiunea.

Când este nevoie de un consult în persoană sau de 112

Durerea sau apăsarea în piept, mai ales dacă se întinde spre braț sau spre mandibulă, respirația grea în repaus, leșinul și palpitațiile cu stare de rău înseamnă apel la 112, nu un formular. La fel slăbiciunea bruscă pe o parte a corpului, gura strâmbă, vorbirea neclară sau tulburarea bruscă a vederii, care pot fi semnele unui accident vascular cerebral: în aceste situații contează minutele, așa că sunați la 112.

Alte situații nu sunt urgențe, dar cer o examinare: tensiunea care rămâne mare cu tratamentul actual, lipsa de aer la eforturi tot mai mici, umflarea picioarelor care se agravează, amețelile repetate la ridicarea în picioare și un diagnostic de hipertensiune care nu a fost încă pus de un medic. Pentru ele, adresați-vă medicului de familie sau unui cardiolog, care vă poate consulta și vă poate da trimitere pentru analize sau pentru o electrocardiogramă.

Tot în persoană se discută sarcina, pentru că unele medicamente pentru tensiune nu se folosesc în sarcină. Formularul nu este calea potrivită nici pentru ajustarea dozelor într-o hipertensiune necontrolată.

Documentul și farmacia

Dacă medicul emite prescripția, o primiți ca PDF pe e-mail. La farmacie mergeți cu prescripția tipărită pe hârtie și cu un act de identitate. Farmacistul decide dacă eliberează medicamentul și poate refuza dacă are îndoieli privind autenticitatea, conținutul sau claritatea documentului.

Documentul nu este înregistrat în sistemul național de prescriere electronică. Legea română (art. 918 din Legea nr. 95/2006) prevede recunoașterea prescripțiilor din alt stat UE pentru medicamentele autorizate în România și incluse în lista celor de care beneficiază asigurații; farmacistul decide și poate refuza dacă are îndoieli legitime privind autenticitatea, conținutul sau claritatea documentului. Recunoașterea prescripțiilor din alt stat UE nu se aplică medicamentelor care se eliberează pe prescripție medicală specială (art. 918 alin. (6) din Legea nr. 95/2006). Substanțele din tabelul de mai sus nu au în nomenclatorul ANMDMR categoria PS (prescripție medicală specială).

Cât costă?

Prin serviciul Rețetă medicală online, evaluarea medicală are un tarif de 119,00 lei. Tariful acoperă consultația medicală, nu eliberarea unui document - medicul decide după verificarea formularului dumneavoastră. Dacă medicul refuză eliberarea documentului din motive medicale sau juridice, vă restituim integral tariful. Dacă medicul vă solicită documente, aveți la dispoziție cel puțin 7 zile pentru a le trimite și vă vom reaminti înainte de termen; dacă consultația nu poate fi finalizată, vă restituim de asemenea întreaga sumă.

Pentru procesarea prioritară se adaugă 49,00 lei: fără un termen promis, cererea își schimbă poziția în rândul celor care așteaptă evaluarea. Nu avem contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar medicamentul de pe documentul nostru îl plătiți integral la farmacie.

Cine vă evaluează cererea?

Conținutul acestei pagini a fost verificat de medic Damian Wojno, cu drept de liberă practică în Polonia, nr. 3211301. Tot medicul citește chestionarele trimise pentru tratamentul tensiunii și decide în scris dacă emite prescripția. Nu este înscris în Colegiul Medicilor din România.

Serviciul îl operează MEDINOW Sp. z o.o. (NIP 7394034704, KRS 0001242750), cu adresa în Olsztyn, Polonia: Aleja Marszałka Józefa Piłsudskiego nr. 36/108, cod poștal 10-450.

Ce medicamente se folosesc pentru tensiune mare?

Pe această pagină descriem patru grupe: inhibitorii enzimei de conversie (perindopril, ramipril), blocantele canalelor de calciu (amlodipină), beta-blocantele (bisoprolol) și diureticele (indapamidă). Medicul alege substanța și doza după celelalte boli, după analize și după medicamentele pe care le luați deja, iar uneori asociază două medicamente din grupe diferite. Nu începeți și nu schimbați singur un tratament pentru tensiune.

De ce poate da tuse un medicament pentru tensiune?

Tusea apare la inhibitorii enzimei de conversie, de exemplu la perindopril. RCP-ul o descrie ca reacție adversă frecventă: o tuse seacă, persistentă, care dispare după oprirea tratamentului și este legată parțial de acumularea bradikininei. Nu opriți singur medicamentul, ci spuneți medicului, care decide dacă schimbă tratamentul. Umflarea feței, a buzelor sau a limbii, mai ales cu greutate la respirat sau la înghițit, înseamnă apel la 112.

Se poate opri brusc un beta-blocant?

Nu. RCP-ul bisoprololului avertizează că întreruperea bruscă poate agrava trecător boala, mai ales la persoanele cu cardiopatie ischemică, și recomandă scăderea treptată a dozei. Dacă vă supără oboseala, amețeala sau mâinile reci, spuneți medicului, care poate ajusta doza sau tratamentul. Dacă urmează o operație, medicul anestezist trebuie să știe că luați un beta-blocant.

Ce valori înseamnă tensiune mare?

NHS, serviciul public de sănătate britanic, consideră tensiunea mare, de obicei, de la 140/90 mmHg la o măsurare făcută de un cadru medical și de la 135/85 mmHg la măsurarea acasă. Medicul nu se uită la o singură valoare, ci la o serie de măsurători și la situația dumneavoastră, iar tot medicul stabilește ținta tratamentului.

Pot continua online tratamentul pentru tensiune?

Evaluarea medicală se poate cere atât pentru a continua un tratament pe care vi l-a stabilit un medic, cât și pentru a începe unul, cu condiția ca diagnosticul să fie pus. Completați chestionarul, iar medicul vă poate cere prin chat valori ale tensiunii măsurate acasă, analize recente sau prescripția anterioară. Decizia privind prescripția îi aparține medicului, care poate refuza sau vă poate sugera să mergeți la un consult în persoană, de pildă dacă tensiunea rămâne mare în ciuda tratamentului actual.

Ce analize cere tratamentul pentru tensiune?

Depinde de medicament. Pentru perindopril, RCP-ul descrie controlul potasiului și al creatininei la pacienții cu afectare renală și atenționează asupra creșterii potasiului. Pentru indapamidă, RCP-ul prevede primul control al potasiului în prima săptămână de tratament, iar sodiul poate scădea și el. Ritmul controalelor îl stabilește medicul, care vă poate cere și seria de valori ale tensiunii măsurate acasă.

Orice farmacie eliberează medicamentul pe baza prescripției?

Nu. Farmacistul decide dacă eliberează medicamentul și poate refuza dacă are îndoieli privind autenticitatea, conținutul sau claritatea documentului. Documentul nu este înregistrat în sistemul național de prescriere electronică, iar la farmacie mergeți cu prescripția tipărită pe hârtie și cu un act de identitate.